Intr-un oras mic. Toata lumea se cunoaste ,te cunoaste. Orice miscare faci este aflata imediat. Distorsionata sau nu, cu inflorituri de toate chipurile. Afli fara sa vrei iar daca vrei poti sa stii si ce mananca concitadinul tau de la capatul opus al orasului.
Intr-o localitate mica unde sunt mai multi pensionari decat tineri.
Nu iti vine inspiratia aici nici daca stai ore intregi pe langa cladirile deprimante si pe strazile care mai bine ar fi din pamant decat gropile din asfalt in care nu mai vorbim ca poti sa iti rupi masina....poti sa iti rupi picioarele linistit, treaz fiind. De fapt aici nu iti vine sa scrii despre idei marete si ganduri pozitive. Aici iti vine o inspiratie bacoviana, ganduri de Fukushima sau Cernobil. Nu sunt departe de adevar avand in vedere ca depozitul de deseuri radioactive se afla doar la cativa kilometri de localitate. Centru national....wow!
Singurele "iesiri" din aceasta lume democrata si libera, facand din nou abstractie de drumurile bombardate( nici in cel de-al doilea razboi mondial nu au aratat asa, din surse sigure) sunt zonele adiacente, cele salbatice, turistice. Peisajele parca rupte de lume si mai libere si democrate decat orice oras inchis si trist. Daca vrei intr-adevar libertate te duci in vaile si pe muntii din jurul acestei depr(imari)esiuni. Le recomand din tot sufletul.
Acolo doar bunul simt si respectul pentru natura te ingradesc oarecum.
Daca vrei o evadare, aici e locul ideal.
As evada in fiecare weekend, doar ca vremea nu imi permite. Da....O data fugeam de salbaticie si doream industrializare....acum fugim in salbaticie sa scapam de ele.
Ganduri trecatoare dintr-un oras plictisit. Am vrea sa facem multe, dar putine ne gadila intelectual. Daca aici nu pot face ce vreau, in natura fac ce pot. Si da, pot sa ma destind si sa evadez, chiar daca unii te-ar considera salbatic si solitar. Asa vorbesc cei care sunt multumiti cu ce au, cei lamentabili, cei care nu au descoperit libertatea prin ceea ce avem.
"Libertatea in saracie e mai buna decat sclavia in puf"
duminică, aprilie 07, 2013
sâmbătă, februarie 23, 2013
What the fuck?
Wow! Am ajuns la un moment dat sa cred ca nu voi mai avea timp pentru mine. Tzzzzzrrrrrrrrrrr!
Si the fuck am ajuns sa am atata timp ca nu mai stiu ce sa fac cu el. Dar este atat de bine cand pierzi timpul degeaba dupa o saptamana de foc la servici,stres si alergatura.
Timpul este de cele mai multe ori dusmanul nostru.Costa bani, e din ce in ce mai putin si parca nu mai are stare, fuge din ce in ce mai repede de parca stie si el ca suntem in secolul vitezei.Dar, fara nici o legatura cu evenimentele anterioare din viata mea, timpul le vindeca pe toate.Absolut toate.Si atunci cand avem un calup de "publicitate" din partea timpului si ne hotaram sa il petrecem alaturi de cei dragi sau cine stie in ce mod relaxant sau nu :) il pretuim enorm. Orice clipa frumoasa, realizare personala sau nu dar care ne face viata mai frumoasa este binevenita si des amintita in discutiile cu cei din jur. Tind sa cred ca nu am ajuns atat de negativisti si deprimati incat sa uitam ca sunt si momente bestiale in viata noastra de care ar trebui sa ne readucem aminte cu drag,sa ne gandim mai des la ele pentru binele nostru decat sa stam tot timpul stresati si incordati, plini de griji si cu capul plecat. Nu imi urmati exemplul. Stresul, oboseala si alergatura mai "doboara si robotzii", vorba unui prieten din copilarie. Pe scurt, acum fix o saptamana am plecat la munte pentru o seara de relaxare completa.Serbarile zapezii, muzica buna,tzopaiala si zbenguiala, risipa de energie si ganduri negative 0. Dupa, credeam ca va urma un drum relaxant de noapte catre casa, exact cum am avut acum doua saptamani cand s-au celebrat serbarile pe partia vartop.Dar din nefericire, a urmat o noapte palpitanta la propriu. Palpitatii,senzatie de sufocare, stare de rau,vertij, mi-au amortit mainile si picioarele iar degetele mi s-au inclestat pe volan de parca erau stranse cu menghina.Eeee, din inconstienta am continuat drumul, prietenii din masina stiind doar ca imi e rau. Am ajuns in faimosul Nucet, unde am luat decizia ca nu mai pot si ca trebuie neaparat sa ajung la spitalul de acolo cu speranta ca imi vor da ceva macar sa ajung pana la Stei. Ajuns acolo, abia cand am coborat din masina prietenii si eu, implicit, ne-am dat seama de starea in care ma aflam....A deschis nenea de acolo poarta, am ajuns cu chiu cu vai la el dar surpriza: nu tu medic, cica, nu tu perfuzii....Nah, sistemul din Romania. Frisoanele ma faceau sa par ca sunt posedat, atat de tare tremuram....I-am intrebat daca se mai urca cu mine in masina pana la Stei,pentru ca nu vroiam sa chem ambulanta.Au venit si cu chiu cu vai am ajuns acolo unde mi s-a injectat glucoza cu o doza buna de calciu printr-o branula bagata cu grija de o asistenta dragutza si la propriu si la figurat. Mi-am revenit si am plecat acasa unde am adormit tun.
Primul si sper eu ultimul episod de acest gen din viata mea. Si iata ca ajung la ideea de inceput. Acum imi fac un pic mai mult timp pentru mine, pentru relaxare, pentru ca merit si pentru ca am nevoie.Si e atat de bine!
What the fuck, chiar daca nu stiu ce sa fac cu el!
P.S. :Nu faceti greseala de a conduce intr-o astfel de stare. Incostienta nu inseamna eroism! Va sfatuiesc sa ramaneti acolo si sa chemati o ambulanta!!! Lesinul poate interveni oricand si un caz minor poate deveni un tragic accident!
P.S.2: Va sfatuiesc sa aveti tot timpul cu voi un tub de calciu efervescent de 1000....Just in case :)
Si the fuck am ajuns sa am atata timp ca nu mai stiu ce sa fac cu el. Dar este atat de bine cand pierzi timpul degeaba dupa o saptamana de foc la servici,stres si alergatura.
Timpul este de cele mai multe ori dusmanul nostru.Costa bani, e din ce in ce mai putin si parca nu mai are stare, fuge din ce in ce mai repede de parca stie si el ca suntem in secolul vitezei.Dar, fara nici o legatura cu evenimentele anterioare din viata mea, timpul le vindeca pe toate.Absolut toate.Si atunci cand avem un calup de "publicitate" din partea timpului si ne hotaram sa il petrecem alaturi de cei dragi sau cine stie in ce mod relaxant sau nu :) il pretuim enorm. Orice clipa frumoasa, realizare personala sau nu dar care ne face viata mai frumoasa este binevenita si des amintita in discutiile cu cei din jur. Tind sa cred ca nu am ajuns atat de negativisti si deprimati incat sa uitam ca sunt si momente bestiale in viata noastra de care ar trebui sa ne readucem aminte cu drag,sa ne gandim mai des la ele pentru binele nostru decat sa stam tot timpul stresati si incordati, plini de griji si cu capul plecat. Nu imi urmati exemplul. Stresul, oboseala si alergatura mai "doboara si robotzii", vorba unui prieten din copilarie. Pe scurt, acum fix o saptamana am plecat la munte pentru o seara de relaxare completa.Serbarile zapezii, muzica buna,tzopaiala si zbenguiala, risipa de energie si ganduri negative 0. Dupa, credeam ca va urma un drum relaxant de noapte catre casa, exact cum am avut acum doua saptamani cand s-au celebrat serbarile pe partia vartop.Dar din nefericire, a urmat o noapte palpitanta la propriu. Palpitatii,senzatie de sufocare, stare de rau,vertij, mi-au amortit mainile si picioarele iar degetele mi s-au inclestat pe volan de parca erau stranse cu menghina.Eeee, din inconstienta am continuat drumul, prietenii din masina stiind doar ca imi e rau. Am ajuns in faimosul Nucet, unde am luat decizia ca nu mai pot si ca trebuie neaparat sa ajung la spitalul de acolo cu speranta ca imi vor da ceva macar sa ajung pana la Stei. Ajuns acolo, abia cand am coborat din masina prietenii si eu, implicit, ne-am dat seama de starea in care ma aflam....A deschis nenea de acolo poarta, am ajuns cu chiu cu vai la el dar surpriza: nu tu medic, cica, nu tu perfuzii....Nah, sistemul din Romania. Frisoanele ma faceau sa par ca sunt posedat, atat de tare tremuram....I-am intrebat daca se mai urca cu mine in masina pana la Stei,pentru ca nu vroiam sa chem ambulanta.Au venit si cu chiu cu vai am ajuns acolo unde mi s-a injectat glucoza cu o doza buna de calciu printr-o branula bagata cu grija de o asistenta dragutza si la propriu si la figurat. Mi-am revenit si am plecat acasa unde am adormit tun.
Primul si sper eu ultimul episod de acest gen din viata mea. Si iata ca ajung la ideea de inceput. Acum imi fac un pic mai mult timp pentru mine, pentru relaxare, pentru ca merit si pentru ca am nevoie.Si e atat de bine!
What the fuck, chiar daca nu stiu ce sa fac cu el!
P.S. :Nu faceti greseala de a conduce intr-o astfel de stare. Incostienta nu inseamna eroism! Va sfatuiesc sa ramaneti acolo si sa chemati o ambulanta!!! Lesinul poate interveni oricand si un caz minor poate deveni un tragic accident!
P.S.2: Va sfatuiesc sa aveti tot timpul cu voi un tub de calciu efervescent de 1000....Just in case :)
marți, ianuarie 29, 2013
Viata e un joc de noroc
Viata e un joc de noroc
Viata e o
portocala
Daca nu o vei
deschide
Vei ramane in
buda comunala.
Nu fi atat de
dur,
Moartea te poate
fute
Asa ca linge-o
in cur.
Intotdeauna
pentru totdeauna
Zi: viata e o
tarfa
Dar sa fi in top
nu e tot una.
Nu mai fi atat
de trist
Traieste-ti
viata la maxim
Pana la al ei
sfarsit.
Bea, fumeaza,
fute
Tot ceea ce
prinzi
Asculta si
danseaza rock, frate!
La dracu cu cei
pe care ii iubesti
Nu le mai da
voie
Sa iti suga pula
ca o mierlesti!
Asculta-ti
instinctul
Cel jegos sau
mai bine
Ia-ti curva sa
iti frece capul.
Fa o calatorie
cu ea
Fumeaza
Mary-Joanna
Stiu ca iti
place tarfa.
Fa sex cu mama
ta
Termina-ti tatal
cu un uzzi
Trimite-ti sora
la mititica.
Spune-i sincer
ca poate
Daca vrea sa fie
o barbie
Sa suga pula si
la parnaie.
Viata iti ofera
o lamaie
Fa-o sa se umple
de muie
Frate, da pe gat
o tarie.
Da-i la naiba pe
toti
Care te ineaca
in manele
Fi tare, urmeaza
sa tragi la sorti.
duminică, ianuarie 27, 2013
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi.
Sa tip, sa
arunc, sa sparg….Cu toate ca stiam de mult. E mai dificil acum ca e “oficial”.
Mult mai dificil. Intr-un fel simt o eliberare. Dar e greu sa lasi ceva in
urma, un trecut lung cu multe situatii frumoase. E dureros sa incepi sa uiti. E
si mai dureros sa renunti la cineva la care inca tii si pentru care inca ai
sentimente dar pentru care stii ca nu se
mai poate face nimic. No more rabbits in my hat to make things work. Ultima
noapte de dragoste, intaia noapte de razboi. S-a incheiat un capitol dar cartea
continua. Asta e ceea ce unii numesc destinul. Important acum e sa ne
concentram pe viitor, pe ceea ce a devenit prioritar pentru noi.
Regretele
nu isi mai au locul aici, acum. Timp destul a fost sa facem ceva, degeaba ne
mintim ca poate se mai poate salva o ramasita. Chiar daca lucrurile nu se vor
schimba foarte mult in ceea ce ne priveste, pentru ca in ultima perioada a fost
cam tot asa, eu amic si tu amica, vom simti oarecum o oarecare urma de regret.
Nu pierdem
nici unul nimic. Cu timpul toate au devenit de la sine si noi insine la fel
ceea ce, intr-un final, suntem. “Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul
se transforma”. Viata in cenusa sau pamant, raul in bine si invers si noi in
prieteni.
Chiar daca
am sperat pana in ultimul moment nu neg faptul ca de la un moment dat, mi-am
dorit clipa asta. Oricum era inevitabil. Am avut parte si de prelungiri, si de
golul de aur si de penalty-uri. Atat doar ca le-am ratat.
Future and
past, past and future. Doua ecuatii simple: o necunoscuta si o rezolvata.
Viitorul e necunoscut dar previzibil, de cele mai multe ori. Iar lucrurile
oricum vin de la sine si e mai bine asa de multe ori. De aceea e simplu.
Trecutul ne invata ceea ce sa facem sau nu in viitor. Asta pentru cei ce au
urechi sa auda si ochi sa vada. De aceea e simplu.
Nu mai are
rost sa cautam vinovati sau sa ne autoinvinovatim. Lucrurile au venit de la
sine, asa cum am mai discutat. Destinul nu a fost alaturi de noi.
Focus pe
ceea ce trebuie facut, nu pe ceea ce a fost. Chiar daca unele evenimente din
trecut ne raman blocate in minte, le pastram undeva acolo si le vedem uneori in
imaginatie, chiar daca nu putem trece cu vederea foarte usor ceea ce a fost,
viata continua. Uita-te in jur si ai sa iti dai seama. Nimanui nu ii pasa.
Fiecare are greutatile lui. Nu am murit unul fara altul si nici nu vom muri. Oamenii
se mira, ne compatimesc si gata. Trec mai departe la inchisoarea lor.
Imi pare rau!
Mai
departe, numai Dumnezeu stie ce va fi.
And that’s how it’s done!!!!
From now, I am your best friend. Till “next one” will
replace me.
sâmbătă, ianuarie 12, 2013
Short end
Blame me,
don’t blame you, just leave me alone. I don’t wanna be you any more, just wanna
be me and myself. What you have done I
can’t forget, can say it’s not what I think but I know that in your mind was
more than that. Call me stupid, call me jackass, but if I don’t know you who
the fuck does!? Cause I know you better than you do. And you can tell it was
nothing, but stripping and drinkin’ when I left you free it’s not called
cheatin' on me but cheatin’ of trust. Cannot forget those moments and even if I
forgave you then, I realized that my mind cannot pass over. It’s stuck on that
picture made by your story with my imagination. And there should have to be the
end. Where the fuck was my mind? Was thinkin’ with my dick, cannot explain it
other way. It is not to late for “I just called to say I leave you, I just
called to say that I don’t care”…I really don’t.
Told ya: throw dirty words in me, step on
me or blame me…It is not your fault, it’s mine, but now it’s over…let it rain
over me or just let the grass grow above my cross but let my carry it myself
and I.
You said you have to carry your cross. Not
with me. Now it’s my time to be the one. Do you understand? I am the one for me
and the rest, but the rest are not for me.It’s just me, me ME!
Hasta la vista, baby!!!
miercuri, ianuarie 02, 2013
Cum mi-am petrecut de Revelion
E un moment în
care simt că am nevoie de cineva lângă mine. Spun că nu ştiu de cine. Cineva
anume. Toţi cei de aici au pe cineva lângă ei. Eu am avut în fiecare an, acum
nu mai am. Sunt prietenii şi doar atât. E
o limită până la care sunt foarte ok, dar de la un anumit punct simt
nevoia de un gest, ceva, orice care să îmi arate că pot conta pe mângâierea
cuiva în anumite momente. Da, de cele mai multe ori spun că sunt o fire
solitară. Da, e adevărat, însă fiecare avem astfel de scăpări. Şi mai ales în
astfel de clipe.
E
revelionul. Sunt cu prietenii mei la cabana unuia dintre ei. Dar, fără să expun
un cuprins întreg de motive pentru care să caut alte scuze şamd, prietena mea,
cu care sunt împreună de şase ani, nu e aici. Nu au trecut nici şase luni de la
moartea mamei ei,e un motiv bun. Dar şi mai multe altele. Nu zic nimic mai mult
decât că simţeam nevoia să fie aici, cu mine, chiar dacă relaţia noastră nu e
pe un făgaş normal în ultima perioadă(ultimul an...) .
E ajunul anului nou. În loc să îmi petrec
timpul cu ea, scriu aceste rânduri pentru a mă confesa cuiva. Mie. Pentru că
prin aşternerea pe foaie a unor gânduri, de cele mai multe ori mă consolez.
Acum parcă nu e chiar aşa. Dar tot nu e rău. Mai bine decât nimic sau să îmi
asmut prietenii asupra ei. Şi aşa relaţiile sunt tensionate. Înţeleg multe, dar
schimbarea deciziilor de la o oră la alta e covârşitoare pentru mine. Mă
omoară, mă fac să îmi doresc să am în acele momente puterea să zbor pe lună şi
să stau acolo singur câteva zile(luni, ani) urlând.
E seara
dinainte de schimbarea anilor. Iar eu îmi iau gândul de la ceea ce înseamnă
cuplu.Nu beau din această cauză, nu mă droghez şi nu îmi doresc sinuciderea. Nu plâng, nu mă plâng şi nu fac
altora zile negre cu poveştile mele. Mai simt doar câteodată nevoia de
ea...acum, oricare ea...oricare ea ar putea să fie lângă mine şi să umple un
gol. Un gol adânc, un crater de vulcan, un sentiment care trădează nevoia de
ea. Hulim şi ne plângem de ea, dar uneori...chiar şi acum, ea îmi lipseşte. Îţi
lipseşte şi ţie, pentru că ştiu că nu sunt singurul aflat în situaţia
asta.
E un
moment de acalmie. E un moment din multele în care vroiam să fi alături de
mine. Chiar dacă mai rare în ultima perioadă sau nespuse pentru că nervii iau
loc instantaneu puţinelor sentimente care au mai rămas, astfel de momente
cântăresc greu. Nici nu ştiu cum să spun că mă simt. Trădat, expulzat,
indezirabil, părăsit, uitat, abandonat? Toată stima şi respectul pentru
deciziile tale! Dar la fel cum tu îţi expui motivele de a „nu” sau „da”, şi eu
îmi expun motivele pentru mine.
Vă doresc
tuturor un an mai bun, multă sănătate şi dragoste!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)