Am trecut şi peste acesta, altul care ne-a adus bucurii, tristeţi, pierderi, împliniri, câştiguri, realizări, etc. . A fost, a plecat şi dus e. Un altul zbuciumat, plin de remuşcări, în care unii au şomat, alţii au muncit, mulţi au protestat în toate modurile posibile şi mulţi care ne-am văzut în continuare de viaţa noastră.
Nu a fost nici cel care a trecut aducătorul de Apocalipsă sau cel în care noi, ca popor, am ajuns cei mai inteligenţi, harnici şi mari exportatori. Am rămas în continuare cobaiul U.E., fără să intrăm în detalii politice, pentru că dama de companie a ţării noastre nu îşi găseşte locşorul în acest blog.
Singura frază pe care nu vreau să o aud şi citesc nicăieri pentru că deja am alergie la ea este : mai rău să nu fie. De ce? Simplu. De ani buni până în zi de azi, nu aud altceva şi totuşi, e şi mai rău, ne cramponăm la cuvintele astea, dăm din mână ca nepăsătorii, trecem la cetăţeanul următor, îi zicem la fel şi doar atât.
Revenind la călător, sper ca acesta să nu fie la fel. Sper doar că o bombă suficient de mare să cadă undeva pe cea mai mare clădire din Bucureşti, să ne fie mai bine şi să continuăm să prosperăm ca individ, că, deh, ca masă nu ne dau ăia voie, numai ei, noi nu.
Vă doresc, în încheiere, goagăl-it plăcut, un an mai bun, cât mai multe articole pe blog-uri şi spor la omorât neuroni!