Happy New Year !!!

Fie ca noul an să vă aducă multă sănătate, fericire, bucurii alături de împlinirea tuturor dorinţelor şi planurilor!!!
Să ne ajute bunul Dumnezeu să trecem cu bine peste toate hopurile ce sper că nu vor fi multe la anul!
"La mulţi ani şi un an nou fericit"!!!

Moartea dă valoare vieţii (legenda Raiului şi Iadului)

     Timpul petrecut pe pământ este preţuit doar atunci când cineva intră pentru totdeauna în pământ.
 Logica şi toate teoriile presupus a fi adevărate nu pot trece dincolo de graniţa inexpugnabilului zid rece al morţii.Omul, cu toată raţiunea şi inteligenţa sa nu poate să înţeleagă de ce trăim sau de ce murim.
      Prezenţa spiritelor în jurul nostru a fost demonstrată, la fel şi viaţa după moarte, însă, cu toate că ne-a fost drag traiul alături de muritorii de rând, vine o vreme când suntem nevoiţi să ne despărţim de ceea ne este atât de drag, de iubit, de poftele trupeşti şi de lumea materială. Cu toate că noi, muritorii de rând, nu vedem sau nu înţelegem acest fapt, cei dragi nouă, plecaţi într-o lume mai bună, sunt alături de noi. Ei trăiesc prin noi, amintirile noastre, ne veghează din înaltul Cerului, bucurându-se de căldura şi bunătatea Lui Dumnezeu.
     Moartea nu trebuie să ne întristeze, ci dimpotrivă, să ne întărească prin înţelegerea  acestui eveniment al vieţii ca o trecere, o purificare a sufletului, un moment de elucidare a tuturor întrebărilor la care nu am avut răspuns.
     Şi totuşi....
     Atunci când Lucifer, unul dintre cei mai frumoşi şi puternici îngeri, s-a răzvrătit din dorinţa de a a deţine puterea absolută, împotriva Lui Dumnezeu, o parte dintre îngeri au trecut de partea lui. Iar El a ştiut acest fapt, A format o armată şi l-a învins pe Lucifer şi cei ce au trecut de partea lui. Iar ca pedeapsă, l-a închis în străfindurile pământului, pentru ca niciodată să nu se bucure de lumina zilei. Cei care mor sunt judecaţi după faptele lor pe pământ, iar cei ce ajung în Rai, vor trebui sa împlinească numărul celor ce s-au alăturat lui Lucifer. Iar Apocalipsa se va împlini doar în momentul în care numărul lor va fi egal cu cel al "dezertorilor" convertiţi de Lucifer la răzvrătire. Viaţa Veşnică şi Învierea morţilor despre care scriu Biblia, vor veni atunci, odată cu împlinirea scripturii.
      Iar noi, cei care rămânem, aflăm valoarea vieţii pe care o trăim doar în momentul morţii cuiva.

Aşteptând o amintire

 O flacără ce arde-ncet

   Pâlpâie pe masa goală.

   Pe geam stă un buchet

   De roze şi-l privesc cu ură.

   În colţul negru, întunecat

   Stă părăsită o vioară.

   Privesc caietul desenat

   Şi un fior mă încojoară.

  

   Pe scaun praful aşezat

   Nu are nici o urmă.

   O poză veche de pe raft

   O amintire-mi fură.

  

   Pe perna moale de pe pat

   Un fir de păr de-al tău, e încă.

   În aer un parfum ciudat

   Îmi smulge o lacrimă fierbândă.

   Nimic aici nu s-a schimbat

   Pe masa cea rotundă.

   De câte ori acolo ai stat

   Şi te vedeam ca pe o sfântă.

   Mă uit la cerul înstelat

   Şi-mi amintesc ce blândă

   Erai atunci când ai plecat

   Cu faţa ta râzândă.

   Te-am iubit atât de mult

   Şi am plâns o viaţă-ntreagă.

   Eu tot aici o să te aştept

   Să te întorci, iubită dragă.

  

   O flacără se stinge-ncet

   E inima-mi săracă,

   S-a oprit la mine-n piept,

   A încetat să mai bată. 

O misivă regăsită...(spre pătimaşa mea iubire)

             Păstrează pentru mine orice durere, clipă de fericire, dragostea ta! Urmează-ţi inima, ascultă ce îţi spune! Chiar de ar fi să plec din lumea asta, nu aş putea în veci să te las fără mine. 
Cu lacrimi în ochi îţi jur a mea iubire!

              Simte totul prin ceea ce simţi, vocea lăuntrică a sentimentelor să asculţi. 
              Sunt un simplu om, dar cu o inimă îndrăgostită...Ofer ce mi se oferă. 
              De ieri, fiind acum, de azi, fiind mâine, de mâine fiind pururea, în genunchi voi sta în faţa ta, cu ochii înlăcrimaţi de fericire, te voi privi cu dor, dar ştiu că îmi va fi greu, pentru că a ta strălucire nu merită văzută de scalvul inimii tale. Mă rog îndurerat de dor să te am mereu lângă suflet...
              Şi chiar de-i frig afară şi desculţ voi fi în iarna rece, o vară veşnică este în inima mea şi mă-ncălzeşte.
             Mă acoperi cu iubirea ta blândă şi iarna nu mai are putere. Raze calde şi plăcute mă ating din viaţa ta, sentimente adânci, feerice, mă sărută cu drag iar steaua noastră, înger sfânt, mă îndrumă spre a ta inimă. 
            Nu am nimic să îţi ofer decât iubire sinceră şi fericire. Iubeşte-mă aşa cum sunt, primeşte-mă lângă tine, arată-mi sufletul tău, deschide pieptul drag şi lasă-mă să intru în inima ta... Aşa te voi purta cu mine pe orice drum aş merge, aşa mă vei avea cu tine şi mă vei înţelege. Sunt al tău, de ieri, de azi, mereu...
              Ca apa peste stânci să trecem peste toate, aşa cum ea înghite totul în calea ei, aşa să ne avem şi noi unul pe altul în inimi, la fel cum ea îşi face drum prin munţi şi noi să fim împreună la bine şi rău, cu dragostea înainte. 
             Ohh, sfântă iubire, de dor te simt aproape şi flăcări ard în mulţimi de sentimente, ca nişte lumânări ce nu se vor topi în veci! 
             Ohh, blândă fericire ce cu lacrimi vii în viaţa mea, adună la un loc doar pentru ea bucuriile din astă lume!
             Ohh, suflet drag, întrupează-te în înger alb şi păzeşte-o în astă lume!  
             Ohh, sentimente înmiite, să o cuprindeţi de mijloc şi să o aduceţi lângă mine!

             La capătul lumii de ar fi să merg ar fi prea puţin, şi prea aproape norii de ar fi să mergem până la ei...! Căci Raiul e prea mic să cuprindă a mea dragoste şi Iadul e prea rece să învingă al meu dor fierbinte.
             Acum beau de pe obraz o lacrimă şi e dulce, căci ea curge de dorul tău.
              Ia-mă în palma ta, cu ochii închişi şi simte a mea sărutare... Mă ridic spre cer, unde o stea a deschis un drum spre inima ta.Ating cu drag o rază plăpândă şi îmi aminteşte că am ales-o împreună într-o noapte senină.
             Ai deschis o uşă ferecată cu lanţuri ruginite şi ai uns o rotiţă ce scârţâia. De atât a fost nevoie ca marele impuls al iubirii să mă pornească încet dar sigur, din ce în ce mai tare, către tine.
 Nici o zi fără iubirea ta nu îmi pot imagina, iar moartea e prea blândă în comparaţie cu sentimentele mele...
             Pe străzile pustii şi reci mă plimb de unul singur, dar ştiu că tu mă aştepţi şi greu mai trece timpul!
                                                   
                                                                                          Nu mă opri din drumul meu spre inima ta...

Copii din nou

Decembrie a aterizat parca mai repede decat eram obisnuiti. Cat de greu si in acelasi timp neinsemnat trecea timpul cand eram copii. Si pe masura ce anii se adunau in desaga vietii noastre, parca orele, zilele si lunile treceau, trec si vor trece din ce in ce mai repede pe langa noi, fara a ne da ragaz sa ne amintim, totusi, macar o data pe an, ca am fost copii, suntem si vom fi. De fiecare data cand zapada se asterne mai serios pe meleagurile pe care traiesc, imi amintesc de clipele cand iarna era anotimpul "cazematelor", a luptelor cu bulgari de zapada, un alt motiv de a "inmuia" fetele(bietele) in zapada, anotimpul in care derdelusurile apareau ca din senin pe strazi, saniile se intreceau sau se rasturnau manate de noi, copiii rosii in obrajiori, fara nici un gand, inghetati pana la piele insa neobositi. Si nu e doar un gand sau o amintire trecatoare. Ma bucur de zapada in fiecare an, simt spiritul sarbatorilor de iarna in mine si redevin copil...Imi fac timp sa ies, sa ma bucur de zapada ca un copil, sa fac un om de zapada traditional, cu morcovi si tot tacamul, sa ma dau pe derdelus, sa iau sania in spate si sa merg la "partie" pentru a ma bucura de cateva momente in mijlocul copiilor, impreuna cu ei. Cati dintre voi nu au uitat ce inseamna sa te bucuri de zapada, de "ingerasii" desenati de propriul trup aruncat in troiene, de sanius, "bulgareala", oameni nostimi de zapada?! Avem timp...vom avea...putem sa uitam macar o clipa de rutina zilnica si de faptul ca ne consideram "oameni mari"...O clipa putem sa fim copii din nou...

Bun Gasit!

Pentru ca lumea de azi e din ce in ce mai informatizata, pentru ca guvernul actual ne acorda atata timp ca si absolventi de facultate prin faptul ca taie din orice, chiar si din aerul pe care il respiram prin metodele briliante de "amortizare" a efectelor crizei economice, pentru ca pur si simplu "se poate", a venit pe lume, timid dar optimist, acest blog. O alta pagina de internet a unui alt om de rand si nu dintr-o alta epoca decat cea a Cernobilului, a tranzitiei continue, a crizelor politice de tot felul, aparuta din senin ca sa mai rupa din rutina zilnica a celui ce o editeaza si a celor ce o citesc. Ce isi propune acest blog, ce trateaza el? Tot ceea ce credeti ca este interesant, important, banal, romantic, visator si multe altele...