Prima poruncă.

Îmi este atât de greaţă de ceea ce se întâmplă în jurul meu! Sunt dezamăgit de oamenii care nu au propriul mod de a fi, sunt lipsiţi de coloană vertebrală şi copiază tot ceea ce văd sau aud. Nu sunt nici eu perfect, nici măcar pe departe de acest standard, dar nici idiot nu sunt. Nu ştiu cum e să fii atât de josnic în comportament încât să nu ai propriile idei, păreri sau moduri de exprimare. Să copiezi atât de fidel felul de a fi al altuia încât să te oripileze ceea ce vezi. Hello, fiţi originali! Nu vreau să văd replici fidele ale altor oameni în jurul meu, ideea de socializare nu porneşte de la a fi ca altul, ci de a fi tu însuţi. Dai dovadă de lipsă de educaţie, respect, la o adică, ne arăţi tuturor ceea ce eşti de fapt: o clonă gen Mo din celebrul episod Mo şi F.O.C.A., un impotent social care suge prostia celor din jur şi nu ceea ce e bun. Fraţi şi surori, vă spun, sugeţi în continuare. Până şi Dumnezeu era sătul de astfel de personaje, căci altfel nu dădea din El prima poruncă: să nu îţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare....