Hey all !!!

Multa sanatate si un an nou fericit va doresc tuturor !!!
Sa ne revedem cu bine!

I wish you all a very very Happy New Year !!!
Hope we will meet well next year !

Happy X-mas !!!

Vă doresc tuturor un Crăciun fericit alături de cei dragi, multă sănătate, bucurii şi viaţă lungă !!!
Crăciun Fericit !!!


I wish you all a Merry Christmas with your loved ones, good health, happiness and long life!
Merry Christmas!

Totul e trecător.

       Nu ştiu cât timp mai am printre voi. La fel cum nu pot să vă spun când voi pleca. Sigur, va rămâne regretul că nu am făcut mai multe, că nu am fost cel mai bun prieten sau că, pur şi simplu, nu sunt şi nu am fost pe placul tuturor. Simt, de multe ori când meditez, că până azi nu am realizat nimic. Am fost doar o umbră inocentă, cu zâmbet cald şi modestie falsă; am trecut pe o luntre de smoală prin viaţă la fel cum  o floare gingaşă şi-a scos petalele din covorul de zăpadă. Ce n-aş da să mai simt,măcar o dată, atingerea rece a omătului!

       Sunt slăbit, ameţit şi fără vlagă. Întins în pat, cu ochii adânciţi în capu-mi chel, cu cearcăne profunde, privesc în gol; o privire rece, chiar dacă lacrimile fierbinţi curg pe obrazul galben-pământiu, inundându-mi gura secată ce de atâtea ori a râs cu voi, a plâns cu voi şi va hulit fără oprire.

       Am să vă iert, pe toţi, chiar de mi-aţi greşit ori ba. Să mă iertaţi şi voi, căci ştiu că aveţi ce şi câte. Să mă iertaţi chiar şi pentru că plec, fără să apuc să vă salut. Am avut o viaţă bună, căci am ştiut să mă distrez atunci când a fost cazul însă am fost serios când etica a cerut să fiu.

      Nu e uşor să îţi aştepţi sfârşitul, ştiind că acesta e atât de aproape şi necruţător; ştiind că e atât de dureros să îţi laşi copii, părinţii să te-ngroape, să te privească pentru ultima dată înainte ca sunetul ciocanelor ce bat în cuiele din capacul sicriului să te închidă pentru totdeauna într-o lume întunecată, umedă, mizerabilă.

       Nu ştiu cât timp mă mai aveţi printre voi.  De aceea vă rog să nu mă lăsaţi singur, tocmai acum. Vreau doar să fiu înconjurat de toţi, până la ultimul. Măcar acum, căci în viaţa asta scurtă, nu v-am avut alături împreună. Fiecare dintre voi s-a bucurat de clipa sa. Ce păcat! Eram odată cu toţii adunaţi atunci când eram copii. De atunci şi până azi, când a-ţi venit să vă luaţi rămas bun, nu am mai fost cu toţii adunaţi în acelaşi loc. E trist că doar în astfel de momente putem să fim solidari. Să nu uitaţi însă, că şi fără mine, voi puteţi să vă adunaţi, de dragul vremurilor trecute, dar vă rog doar atât: să vărsaţi un strop de bere pe mormântul meu, gândindu-vă la cele mai frumoase clipe ce le-am petrecut cu voi.

        Ştiu că mai am puţin. E frig, e foarte frig! Abia vă mai aud. Văd doar lacrimile voastre sărate; văd doar cum vă aplecaţi peste mine. Iar dintre voi, un chip ciudat, blurat, un chip acoperit cu pelerină neagră, îmi face semn să mă ridic şi să-l urmez. Degeaba încercaţi să mă ţineţi lângă voi. Lăsaţi-mă să plec, căci asta îmi e soarta.                

Vă privesc acum de sus şi văd cum corpul meu  se zbate pentru a supravieţui în braţele voastre. E timpul să plec. Mai dau o tură prin casă, mai vizitez o dată locurile ce o dată mi-au plăcut şi dispar în neant. Cele trei zile în care mă ţineţi cu voi....ohhh, atât de dureroase şi scăldate în lacrimi...s-au stins!

         Iar eu, trecător pierdut în moarte, regăsit doar în şoaptele voastre din ce în ce mai rare, mă sting într-o groapă neprimitoare, ce de azi în veci a mea casă va fi. Adio!

Nu una, ci două pisici negre.

     Fără speranţă. Ideile sunt distruse încă înainte de a prinde rădăcini. Ce îţi oferă? Nimic. Nu există nici măcar speranţa că ceva se poate, totuşi şi într-un final, transforma în bine. Altminteri, nu ar fi mereu gândul că în altă parte e mai bine.

     Construcţiile tale educative sau cum or fi ele, sunt distruse nu încet, cu grijă, ci rapid, fără milă. Nu mai există sentimente pozitive. Ceea ce ştiai dinainte a fi bun, bine, acum s-a surpat. Morala, faptele decente, pur şi simplu chiar şi ura au devenit, nu peste noapte ci într-o clipită, dorinţa de a omorî, şiretenia, mişelia; tot ce e mai urât, sadic şi negru în creier iese acum la iveală. Fraţi, surori, mamă, tată...nu mai există delimitări de acest gen. Acum suntem duşmani toţi, chiar şi noi suntem duşmanii noştri, inamici concurenţi.

     Bârfa e în top. Trăim doar pentru a şti ce fac alţii, ne hrănim cu deşertăciune şi cu necazurile celor din jurul nostru; ne lăudăm chiar şi cu durerea noastră aşteptând compătimire. Dar cui îi pasă? Uităm că suntem mincinoşi într-o lume de farisei, mirându-ne de cele mai multe ori de ce nu suntem ajutaţi de alţii, de ce mâini salvatoare nu se întind către noi. Nu pentru că la rândul nostru nu am făcut la fel cîndva, nu pentru că legea compensaţiei nu ar exista. Doar că azi, am devenit cu toţii curvele vieţii de ahtiaţi după faimă, bani şi după o imagine. O imagine pe care vecinul de vis-a-vis trebuie să o ştie nepătată, pe care trebuie să ştii că o dă mai departe altor vecini. Iar dacă unul dintre ei are o fiică pe care el o crede sfântă deoarece aşa apare ea în faţa lui, fără să spun că e o zdreanţă de ultimă speţă şi fără să adaug că de fapt îi seamănă lui, facem pe dracu în patru doar pentru ca imaginea ta să ajungă la ea. Că deh, trebuie să creştem şi să ne înmulţim. Nu contează cum, cu cine, unde şi când. 

     Pot să fac un bine. Dar ce câştig am de acolo? Niciunul? Foarte bine, atunci nu îl fac. Dar dacă ştiu că mă pot distra copios de pe urma unui necaz, de ce să nu fac tot posibilul să fie realizat?! :))) Sună bine,  nu?

     Nu emoţii, nu stres, nimic acum. Doar o stare de aşteptare a ceea ce va fi mai rău. Adică ziua de mâine. Manipularea şi teama că altul poate ajunge înainte la orice, indiferent dacă e o bucată de rahat pe lângă care cu două minute mai devreme treceai cu mâna la nas, ne face să intrăm în curse cotidiene cu oricine ne stă în cale.

     Am uitat tot. Învăţăm de azi tot ce ni se oferă. Dar ni se oferă doar....chinezării, să le spun aşa. Suntem cuplaţi la un buton de reset de fiecare dată când ceva bun încearcă să ne intre în cap. Niciodată nu vei vedea o persoană chinuindu-se să înveţe să fumeze, ci doar invers.

     Nimic nu se pierde...doar virginitatea....nimic nu se câştigă...adevărat a spus....totul se transformă....din rău, în mai rău.

     Degeaba încerci să fi optimist, oriunde ai privi în jur, craca de sub picioare ţi de taie fără drept de apel. Ai dreptul doar să fi resemnat, să te afunzi în deşertăciune şi...să taci.

     Sunt şi momente în care crezi că te ridici, dar sunt trecătoare la fel ca mareele. Şi de fapt nu te ridici, ci scoţi capul din rahat doar pentru a mai trage o gură de aer. Dar nici acela curat, ci plin de convingeri monstruos de  satanice.

     Şi culmea, cei ce cred în astfel de vieţi sunt şi cei care câştigă. Pupincurismul, laşitatea, mişelia,şiretenia, vanitatea...fariseii, mincinoşii, hoţii...

     Parcă prin faţa ta au trecut nu una, ci două mâţe negre, aducătoare de molimă, ghinion şi gânduri de sinucidere.

     Nici o urmă de regret. Nici o schiţare a unui gest. Nici un resentiment. Doar acum, aici, în acest moment. Altul mai bun nu există. Profită de el. Fi satanic!

Dacă nu poţi, lasă-te.

     Citesc multe forumuri. Internetul este o sursă nesecată de cunoştinţe, răspunsuri la întrebări pe care credeai că numai tu le pui, poze, etc. dar mai ales de persoane care au mai păţit, au mai făcut, au mai întrebat şi, pe lângă toate astea, admini ai unor site-uri, servere de joc, etc. .

      Referitor la aceşti admini....ce pot, ştiu ei, cum sunt aleşi şi modul lor de  lucru...capacitatea de a înţelege, de a explica...mamă doamne câte particularităţi. Dar mai ales cât chef de lucru au şi cât de interesaţi sunt să facă această treabă bine, în interesul altora. Nu o fac cum trebuie, indiferent de ce naţie sunt: chinezi, americani, englezi, nemţi...indiferent de naţionalitate, dacă nu o fac pe bani buni, nici nu o fac cum trebuie. Şi nu sunt ieftini, chiar deloc. Cel puţin pentru nivelul de trai de la noi. În unele cazuri, unde sunt aproximativ 10-12 admini( mă refer la anumite servere de jocuri), ei ar trebui să fie prezenţi acolo, pe server. Nu toţi odată, fiecare are viaţa lui. Dar nu toţi au acelaşi stil de trai, nu toţi au acelaşi program. În concluzie, cel puţin unul ar trebui să fie logat pe server, dacă nu la o oră unul, măcar la două ore. Iar dacă unul e prezent pe server, ar trebui să îşi facă datoria pentru care a devenit admin.  Dar nu. Nu numai noi, românii, nu ne facem treaba atunci când nu suntem plătiţi.

     Cam asta este ideea despre ceea ce se întâmplă cu adminii.

Sfat: dacă nu poţi, lasă-te!

Ce alegeri facem?

          A trebuit să aleg din nou. Şi poate că din nou nu am ales bine. De fiecare dată când mi se oferă un job, vine şi cel de-al doilea după el. Cel care mi se pare mie a fi mai ok, în cele din urmă din păcate, se dovedeşte a fi fail. Sunt într-adevăr mai mulţi bani în joc, dar ideea este că şi cheltuielile cu deplasarea sunt pe măsură. Înseamnă că nu am realizat mare lucru. Şi ideea este că persoanele de la care vin propunerile contează în mare măsură. Ce e mai aiurea? Voi pierde timp mult degeaba. Foarte mult timp în care nu voi face mare lucru. Nu tu internet, nu tu prize în jurul meu....nu nimic. Doar eu şi munţii. Nu că nu mi-ar place la munte, să nu înţelegem greşit, dar...

          Sunt sigur însă că voi trece cu bine şi peste asta. Sunt momente în care stau să mă întreb dacă am ales bine, dacă mă voi descurca, dacă voi face faţă la tot ceea ce înseamnă nou.

          Îmi doresc să fie aşa.Vreau să pot. Oricum nu am încotro. Trebuie să o fac şi o voi face. Ceea ce mă deranjează însă e alegerea pe care am făcut-o. Şi faptul că trebuie să aleg. De ce trebuie să alegem de fiecare dată când se iveşte o astfel de oportunitate. O să zici că trebuie să mă bucur că am de unde alege pentru că alţii nu au nici măcar atât. Dar poate că nu vreau să aleg şi nici să fiu comparat cu alţii. În general ni se dă de ales. Să îmi zici tu mie cuţu dacă în 90% din cazuri nu a trebuit să alegi, indiferent de situaţie. Subliniez, indiferent în ce domeniu, situaţie. Unii dintre voi ar spune că acum îmi vărs supărarea aici, cu voi. Ce vă pasă vouă de alegerile proaste ale altora, când voi le faceţi pe a voastre! De ce a-ţi citi ce tâmpenii face unul sau altul când voi aveţi problemele voastre? Pentru că, poate, vei învăţa să nu faci la fel. Poate...

         Şi da, uneori îmi pare rău pentru alegerile făcute. Dar îmi trece repede. Am norocul că ştiu să mă autoconsolez. Totul în viaţă e trecător, cum zic mulţi. Până şi alegerile proaste trec....şi efectele lor la fel. Chiar dacă mai greu, dar trec.

          Contează omul. Şi cel care primeşte oferta, dar în special cel care o face.