Sa tip, sa
arunc, sa sparg….Cu toate ca stiam de mult. E mai dificil acum ca e “oficial”.
Mult mai dificil. Intr-un fel simt o eliberare. Dar e greu sa lasi ceva in
urma, un trecut lung cu multe situatii frumoase. E dureros sa incepi sa uiti. E
si mai dureros sa renunti la cineva la care inca tii si pentru care inca ai
sentimente dar pentru care stii ca nu se
mai poate face nimic. No more rabbits in my hat to make things work. Ultima
noapte de dragoste, intaia noapte de razboi. S-a incheiat un capitol dar cartea
continua. Asta e ceea ce unii numesc destinul. Important acum e sa ne
concentram pe viitor, pe ceea ce a devenit prioritar pentru noi.
Regretele
nu isi mai au locul aici, acum. Timp destul a fost sa facem ceva, degeaba ne
mintim ca poate se mai poate salva o ramasita. Chiar daca lucrurile nu se vor
schimba foarte mult in ceea ce ne priveste, pentru ca in ultima perioada a fost
cam tot asa, eu amic si tu amica, vom simti oarecum o oarecare urma de regret.
Nu pierdem
nici unul nimic. Cu timpul toate au devenit de la sine si noi insine la fel
ceea ce, intr-un final, suntem. “Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul
se transforma”. Viata in cenusa sau pamant, raul in bine si invers si noi in
prieteni.
Chiar daca
am sperat pana in ultimul moment nu neg faptul ca de la un moment dat, mi-am
dorit clipa asta. Oricum era inevitabil. Am avut parte si de prelungiri, si de
golul de aur si de penalty-uri. Atat doar ca le-am ratat.
Future and
past, past and future. Doua ecuatii simple: o necunoscuta si o rezolvata.
Viitorul e necunoscut dar previzibil, de cele mai multe ori. Iar lucrurile
oricum vin de la sine si e mai bine asa de multe ori. De aceea e simplu.
Trecutul ne invata ceea ce sa facem sau nu in viitor. Asta pentru cei ce au
urechi sa auda si ochi sa vada. De aceea e simplu.
Nu mai are
rost sa cautam vinovati sau sa ne autoinvinovatim. Lucrurile au venit de la
sine, asa cum am mai discutat. Destinul nu a fost alaturi de noi.
Focus pe
ceea ce trebuie facut, nu pe ceea ce a fost. Chiar daca unele evenimente din
trecut ne raman blocate in minte, le pastram undeva acolo si le vedem uneori in
imaginatie, chiar daca nu putem trece cu vederea foarte usor ceea ce a fost,
viata continua. Uita-te in jur si ai sa iti dai seama. Nimanui nu ii pasa.
Fiecare are greutatile lui. Nu am murit unul fara altul si nici nu vom muri. Oamenii
se mira, ne compatimesc si gata. Trec mai departe la inchisoarea lor.
Imi pare rau!
Mai
departe, numai Dumnezeu stie ce va fi.
And that’s how it’s done!!!!
From now, I am your best friend. Till “next one” will
replace me.