Hey all !!!

Multa sanatate si un an nou fericit va doresc tuturor !!!
Sa ne revedem cu bine!

I wish you all a very very Happy New Year !!!
Hope we will meet well next year !

Happy X-mas !!!

Vă doresc tuturor un Crăciun fericit alături de cei dragi, multă sănătate, bucurii şi viaţă lungă !!!
Crăciun Fericit !!!


I wish you all a Merry Christmas with your loved ones, good health, happiness and long life!
Merry Christmas!

Totul e trecător.

       Nu ştiu cât timp mai am printre voi. La fel cum nu pot să vă spun când voi pleca. Sigur, va rămâne regretul că nu am făcut mai multe, că nu am fost cel mai bun prieten sau că, pur şi simplu, nu sunt şi nu am fost pe placul tuturor. Simt, de multe ori când meditez, că până azi nu am realizat nimic. Am fost doar o umbră inocentă, cu zâmbet cald şi modestie falsă; am trecut pe o luntre de smoală prin viaţă la fel cum  o floare gingaşă şi-a scos petalele din covorul de zăpadă. Ce n-aş da să mai simt,măcar o dată, atingerea rece a omătului!

       Sunt slăbit, ameţit şi fără vlagă. Întins în pat, cu ochii adânciţi în capu-mi chel, cu cearcăne profunde, privesc în gol; o privire rece, chiar dacă lacrimile fierbinţi curg pe obrazul galben-pământiu, inundându-mi gura secată ce de atâtea ori a râs cu voi, a plâns cu voi şi va hulit fără oprire.

       Am să vă iert, pe toţi, chiar de mi-aţi greşit ori ba. Să mă iertaţi şi voi, căci ştiu că aveţi ce şi câte. Să mă iertaţi chiar şi pentru că plec, fără să apuc să vă salut. Am avut o viaţă bună, căci am ştiut să mă distrez atunci când a fost cazul însă am fost serios când etica a cerut să fiu.

      Nu e uşor să îţi aştepţi sfârşitul, ştiind că acesta e atât de aproape şi necruţător; ştiind că e atât de dureros să îţi laşi copii, părinţii să te-ngroape, să te privească pentru ultima dată înainte ca sunetul ciocanelor ce bat în cuiele din capacul sicriului să te închidă pentru totdeauna într-o lume întunecată, umedă, mizerabilă.

       Nu ştiu cât timp mă mai aveţi printre voi.  De aceea vă rog să nu mă lăsaţi singur, tocmai acum. Vreau doar să fiu înconjurat de toţi, până la ultimul. Măcar acum, căci în viaţa asta scurtă, nu v-am avut alături împreună. Fiecare dintre voi s-a bucurat de clipa sa. Ce păcat! Eram odată cu toţii adunaţi atunci când eram copii. De atunci şi până azi, când a-ţi venit să vă luaţi rămas bun, nu am mai fost cu toţii adunaţi în acelaşi loc. E trist că doar în astfel de momente putem să fim solidari. Să nu uitaţi însă, că şi fără mine, voi puteţi să vă adunaţi, de dragul vremurilor trecute, dar vă rog doar atât: să vărsaţi un strop de bere pe mormântul meu, gândindu-vă la cele mai frumoase clipe ce le-am petrecut cu voi.

        Ştiu că mai am puţin. E frig, e foarte frig! Abia vă mai aud. Văd doar lacrimile voastre sărate; văd doar cum vă aplecaţi peste mine. Iar dintre voi, un chip ciudat, blurat, un chip acoperit cu pelerină neagră, îmi face semn să mă ridic şi să-l urmez. Degeaba încercaţi să mă ţineţi lângă voi. Lăsaţi-mă să plec, căci asta îmi e soarta.                

Vă privesc acum de sus şi văd cum corpul meu  se zbate pentru a supravieţui în braţele voastre. E timpul să plec. Mai dau o tură prin casă, mai vizitez o dată locurile ce o dată mi-au plăcut şi dispar în neant. Cele trei zile în care mă ţineţi cu voi....ohhh, atât de dureroase şi scăldate în lacrimi...s-au stins!

         Iar eu, trecător pierdut în moarte, regăsit doar în şoaptele voastre din ce în ce mai rare, mă sting într-o groapă neprimitoare, ce de azi în veci a mea casă va fi. Adio!

Nu una, ci două pisici negre.

     Fără speranţă. Ideile sunt distruse încă înainte de a prinde rădăcini. Ce îţi oferă? Nimic. Nu există nici măcar speranţa că ceva se poate, totuşi şi într-un final, transforma în bine. Altminteri, nu ar fi mereu gândul că în altă parte e mai bine.

     Construcţiile tale educative sau cum or fi ele, sunt distruse nu încet, cu grijă, ci rapid, fără milă. Nu mai există sentimente pozitive. Ceea ce ştiai dinainte a fi bun, bine, acum s-a surpat. Morala, faptele decente, pur şi simplu chiar şi ura au devenit, nu peste noapte ci într-o clipită, dorinţa de a omorî, şiretenia, mişelia; tot ce e mai urât, sadic şi negru în creier iese acum la iveală. Fraţi, surori, mamă, tată...nu mai există delimitări de acest gen. Acum suntem duşmani toţi, chiar şi noi suntem duşmanii noştri, inamici concurenţi.

     Bârfa e în top. Trăim doar pentru a şti ce fac alţii, ne hrănim cu deşertăciune şi cu necazurile celor din jurul nostru; ne lăudăm chiar şi cu durerea noastră aşteptând compătimire. Dar cui îi pasă? Uităm că suntem mincinoşi într-o lume de farisei, mirându-ne de cele mai multe ori de ce nu suntem ajutaţi de alţii, de ce mâini salvatoare nu se întind către noi. Nu pentru că la rândul nostru nu am făcut la fel cîndva, nu pentru că legea compensaţiei nu ar exista. Doar că azi, am devenit cu toţii curvele vieţii de ahtiaţi după faimă, bani şi după o imagine. O imagine pe care vecinul de vis-a-vis trebuie să o ştie nepătată, pe care trebuie să ştii că o dă mai departe altor vecini. Iar dacă unul dintre ei are o fiică pe care el o crede sfântă deoarece aşa apare ea în faţa lui, fără să spun că e o zdreanţă de ultimă speţă şi fără să adaug că de fapt îi seamănă lui, facem pe dracu în patru doar pentru ca imaginea ta să ajungă la ea. Că deh, trebuie să creştem şi să ne înmulţim. Nu contează cum, cu cine, unde şi când. 

     Pot să fac un bine. Dar ce câştig am de acolo? Niciunul? Foarte bine, atunci nu îl fac. Dar dacă ştiu că mă pot distra copios de pe urma unui necaz, de ce să nu fac tot posibilul să fie realizat?! :))) Sună bine,  nu?

     Nu emoţii, nu stres, nimic acum. Doar o stare de aşteptare a ceea ce va fi mai rău. Adică ziua de mâine. Manipularea şi teama că altul poate ajunge înainte la orice, indiferent dacă e o bucată de rahat pe lângă care cu două minute mai devreme treceai cu mâna la nas, ne face să intrăm în curse cotidiene cu oricine ne stă în cale.

     Am uitat tot. Învăţăm de azi tot ce ni se oferă. Dar ni se oferă doar....chinezării, să le spun aşa. Suntem cuplaţi la un buton de reset de fiecare dată când ceva bun încearcă să ne intre în cap. Niciodată nu vei vedea o persoană chinuindu-se să înveţe să fumeze, ci doar invers.

     Nimic nu se pierde...doar virginitatea....nimic nu se câştigă...adevărat a spus....totul se transformă....din rău, în mai rău.

     Degeaba încerci să fi optimist, oriunde ai privi în jur, craca de sub picioare ţi de taie fără drept de apel. Ai dreptul doar să fi resemnat, să te afunzi în deşertăciune şi...să taci.

     Sunt şi momente în care crezi că te ridici, dar sunt trecătoare la fel ca mareele. Şi de fapt nu te ridici, ci scoţi capul din rahat doar pentru a mai trage o gură de aer. Dar nici acela curat, ci plin de convingeri monstruos de  satanice.

     Şi culmea, cei ce cred în astfel de vieţi sunt şi cei care câştigă. Pupincurismul, laşitatea, mişelia,şiretenia, vanitatea...fariseii, mincinoşii, hoţii...

     Parcă prin faţa ta au trecut nu una, ci două mâţe negre, aducătoare de molimă, ghinion şi gânduri de sinucidere.

     Nici o urmă de regret. Nici o schiţare a unui gest. Nici un resentiment. Doar acum, aici, în acest moment. Altul mai bun nu există. Profită de el. Fi satanic!

Dacă nu poţi, lasă-te.

     Citesc multe forumuri. Internetul este o sursă nesecată de cunoştinţe, răspunsuri la întrebări pe care credeai că numai tu le pui, poze, etc. dar mai ales de persoane care au mai păţit, au mai făcut, au mai întrebat şi, pe lângă toate astea, admini ai unor site-uri, servere de joc, etc. .

      Referitor la aceşti admini....ce pot, ştiu ei, cum sunt aleşi şi modul lor de  lucru...capacitatea de a înţelege, de a explica...mamă doamne câte particularităţi. Dar mai ales cât chef de lucru au şi cât de interesaţi sunt să facă această treabă bine, în interesul altora. Nu o fac cum trebuie, indiferent de ce naţie sunt: chinezi, americani, englezi, nemţi...indiferent de naţionalitate, dacă nu o fac pe bani buni, nici nu o fac cum trebuie. Şi nu sunt ieftini, chiar deloc. Cel puţin pentru nivelul de trai de la noi. În unele cazuri, unde sunt aproximativ 10-12 admini( mă refer la anumite servere de jocuri), ei ar trebui să fie prezenţi acolo, pe server. Nu toţi odată, fiecare are viaţa lui. Dar nu toţi au acelaşi stil de trai, nu toţi au acelaşi program. În concluzie, cel puţin unul ar trebui să fie logat pe server, dacă nu la o oră unul, măcar la două ore. Iar dacă unul e prezent pe server, ar trebui să îşi facă datoria pentru care a devenit admin.  Dar nu. Nu numai noi, românii, nu ne facem treaba atunci când nu suntem plătiţi.

     Cam asta este ideea despre ceea ce se întâmplă cu adminii.

Sfat: dacă nu poţi, lasă-te!

Ce alegeri facem?

          A trebuit să aleg din nou. Şi poate că din nou nu am ales bine. De fiecare dată când mi se oferă un job, vine şi cel de-al doilea după el. Cel care mi se pare mie a fi mai ok, în cele din urmă din păcate, se dovedeşte a fi fail. Sunt într-adevăr mai mulţi bani în joc, dar ideea este că şi cheltuielile cu deplasarea sunt pe măsură. Înseamnă că nu am realizat mare lucru. Şi ideea este că persoanele de la care vin propunerile contează în mare măsură. Ce e mai aiurea? Voi pierde timp mult degeaba. Foarte mult timp în care nu voi face mare lucru. Nu tu internet, nu tu prize în jurul meu....nu nimic. Doar eu şi munţii. Nu că nu mi-ar place la munte, să nu înţelegem greşit, dar...

          Sunt sigur însă că voi trece cu bine şi peste asta. Sunt momente în care stau să mă întreb dacă am ales bine, dacă mă voi descurca, dacă voi face faţă la tot ceea ce înseamnă nou.

          Îmi doresc să fie aşa.Vreau să pot. Oricum nu am încotro. Trebuie să o fac şi o voi face. Ceea ce mă deranjează însă e alegerea pe care am făcut-o. Şi faptul că trebuie să aleg. De ce trebuie să alegem de fiecare dată când se iveşte o astfel de oportunitate. O să zici că trebuie să mă bucur că am de unde alege pentru că alţii nu au nici măcar atât. Dar poate că nu vreau să aleg şi nici să fiu comparat cu alţii. În general ni se dă de ales. Să îmi zici tu mie cuţu dacă în 90% din cazuri nu a trebuit să alegi, indiferent de situaţie. Subliniez, indiferent în ce domeniu, situaţie. Unii dintre voi ar spune că acum îmi vărs supărarea aici, cu voi. Ce vă pasă vouă de alegerile proaste ale altora, când voi le faceţi pe a voastre! De ce a-ţi citi ce tâmpenii face unul sau altul când voi aveţi problemele voastre? Pentru că, poate, vei învăţa să nu faci la fel. Poate...

         Şi da, uneori îmi pare rău pentru alegerile făcute. Dar îmi trece repede. Am norocul că ştiu să mă autoconsolez. Totul în viaţă e trecător, cum zic mulţi. Până şi alegerile proaste trec....şi efectele lor la fel. Chiar dacă mai greu, dar trec.

          Contează omul. Şi cel care primeşte oferta, dar în special cel care o face. 

Şi sărac şi cu pretenţii ? DA

Nu am timp. Nu am deloc puţin. Vreau să fac multe dar am atât de mult timp încât mă ocup prea tare de altceva. De lenevit. Şi lenea e atât de odihnitoare uneori...! Acum muncesc într-o echipă interesantă: mincinoşi, hoţi, puşcăriaşi, etc. . Am tot timpul din lume să îi ascult. La un moment dat e obositor să primeşti acelaşi gen de informaţii: eu am făcut, am dres, am muls, etc. . Din multe planuri făcute, rezultă zero realizate...De fapt nu chiar zero, dar nici cu mult peste.
Azi vii, mîine pleci...Aşa sunt şi eu. Mâine, par example, plec. Azi am venit. Dar mă întorc. Poate un pic mai plictisit de viaţă, poate un pic mai lipsit de vlagă, sigur mai rece şi mai nepăsător. Cu certitudine fără nici un chef de a-mi face prieteni noi. Din contră. Poate că acum mai mult ca niciodată, mi-am dat seama că viaţa virtuală e mai chic decât orice altceva. Nu prin faptul că poţi să fi cine vrei să fi. Prin restul.
E o lume mică totuşi cu un alarmant procent în creştere al populaţiei. Sunt sigur că voi apuca momentul celor zece miliarde. Nu mă impacientez. Voi fi tot aici, în faţa voastră, depănând amintiri, minciuni, gânduri, idei.
Vreau să simt în continuare tastatura şi mouse-ul, sânii prietenei mele şi un strop de otravă a lui bachus curgând pe gât în jos. Vreau să trăiesc în continuare. Dar vreau să fiu mai liber. Iar pentru a fi mai liber, îmi trebuie mai puţin timp. Mai puţin timp pentru tot. Să fiu presat de timp, de bani, de hrană, să fiu în pană de idei, să trăiesc la limita bunului simţ. Dar să le am însă, pe toate, cu măsură. Nu vreau să fiu nici cu pula-n cur, nici cu sufletul în rai. Sufletul îl vreau aici iar fundul pe ringul de dans. Şi ueori în Urban Terror, ciuruit de gloanţe. Să fiu copil atâ cât am nevoie, greţos şi irascibil mai mult decât cred alţii că trebuie, dar în acelaşi timp  parolist, cerebral şi fără cusur, să pot să mă impresionez....da, eu pe mine.
Am timp...mult prea mult....mai mult decât uneori am nevoie. Dar nu mă plâng. Pentru că sunt şi cu pula în cur, şi cu sufletul în rai.

Cică...

     Pâh, ce vreme! Cam aşa sunt şi eu în momentul de faţă. Aşa vreme, aşa ţară, aşa stare de căcat. Şi cum nimic nu se anunţă a fi mai ok, nici azi şi nici de mâine încolo, am de gând doar să caut o ieşire la liman. Ceva omenesc, puţin peste puterile mele (ştiute), dar care sigur mă va scoate din starea asta. Ca majoritatea celor din statul ăsta, stau şi îmi drămuiesc banii din sacul fără de fund, cică, pentru a îmi ajunge....până când oare???

     Nimic din ceea ce faci nu e o soluţie, pentru că aici totul e în zadar. Singurul mod prin care poţi realiza ceva? furând, dând în cap, fiind pupincurist. Trebuie să pleci capul la tot ceea ce ţi se oferă, fie că e cu iz de rahat sau de magnolie. 

      Roata vieţii face din noi ca o maşină de spălat care încearcă să spele petele de zmeură de pe cămaşa albă a celor ce îşi aşteaptă frustrantul final. Şi culmea dracului e că acesta nu e aproape, ci lung, chinuitor şi fără soluţii.

      Spor la ars în iad!!!

Prima poruncă.

Îmi este atât de greaţă de ceea ce se întâmplă în jurul meu! Sunt dezamăgit de oamenii care nu au propriul mod de a fi, sunt lipsiţi de coloană vertebrală şi copiază tot ceea ce văd sau aud. Nu sunt nici eu perfect, nici măcar pe departe de acest standard, dar nici idiot nu sunt. Nu ştiu cum e să fii atât de josnic în comportament încât să nu ai propriile idei, păreri sau moduri de exprimare. Să copiezi atât de fidel felul de a fi al altuia încât să te oripileze ceea ce vezi. Hello, fiţi originali! Nu vreau să văd replici fidele ale altor oameni în jurul meu, ideea de socializare nu porneşte de la a fi ca altul, ci de a fi tu însuţi. Dai dovadă de lipsă de educaţie, respect, la o adică, ne arăţi tuturor ceea ce eşti de fapt: o clonă gen Mo din celebrul episod Mo şi F.O.C.A., un impotent social care suge prostia celor din jur şi nu ceea ce e bun. Fraţi şi surori, vă spun, sugeţi în continuare. Până şi Dumnezeu era sătul de astfel de personaje, căci altfel nu dădea din El prima poruncă: să nu îţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare....

Pentru cunoscători

Am nevoie de lumină pentru a vedea pe întuneric. Aşa cum am nevoie de apă pentru a fi curat şi mai ales pentru a supravieţui. Dar dacă îmi pute curul nu înseamnă că sunt jegos. Însă dacă nu am lumină, oare pot să văd pe întuneric? Trebuie să stau bine şi să meditez dacă vreau totuşi să aprind un chibrit. Poate că gazele ce ies din mine când izul felului principal proaspăt  digerat sunt inflamabile. Chiar am scris aşa ceva? Se pare că da şi nu sunt beat. Dar e posibil. Ţi-e rău şi vrei să verşi...şi verşi...dă din tine răul găunos şi plin de viermi în putrefacţie, dă-l afară.  E posibil să fiu matol...dar nu sunt. Sunt doar eu, un porc stingher ce-şi flutură umbra pe pământ degeaba. Dar mai bine degeaba decât deloc. Rânesc în lăturile propriei mele fiinţe...nu găsesc nimic interesant...şi mă mut, ca un parazit, la alte mamifere inteligente cărora le-o sug....inteligenţa...poate fi un tip de hrană dăunător, otrăvitor. Se suge cu cap, preludiu bun pentru o faptă rea, o partidă curvească dar totodată sclipitor de constructivă. Pentru cunoscători...degustatul e mama cunoaşterii....Îmi dau seama că nu îmi trebuie lumină să văd pe întuneric....Nu vreau să văd nimic....vreau doar să simt şi să aud...tac....şi doar atât. 

Cum se dau unii rotunzi

Spun de multe ori ce nu ar trebui să afle urechile unor terţi. Dar ceea ce spun , nu pentru că o zic eu, dar de cele mai multe ori este adevărat. Şi spun că mulţi, dacă le dai un pic de apă la moară şi te prefaci interesat doar pentru că nu ai încotro, se dau rotunzi. E mare lucru să te prefaci atunci când , de fapt, tu esti pe altă planetă. Am realizat, am făcut şi dres, sunt în stare de, i-am zis, sunt the best ş.a.m.d. , încep să mă irite. Şi asta nu pentru că eu nu am fost în stare să mă relizez d.p.d.v. material. Dar nici lauda de sine nu miroase a bine. Cât un vârf de ac plin de kk, atât valoreză pentru mine ceea ce alţii au relizat. Pentru că ceea ce au realizat ei, pe mine nu mă ajută câtuşi de puţin. Cinste lor şi doar atât. Satan nu se uită la averea ta, se uită la moacă şi dacă vede că ai una de stupid eşti trimis în Rai. Hai să fim serioşi, fiecare îşi vede problema ca fiind cea mai gravă, nu cred că avem nevoie de "socializare" prin metoda "hai să îţi bag cuţitul în spate".
Nimic din ziua de azi nu mă mai impresionează, nimic nu mai e clădit pe be honest, ci pe frate, fii curvă.

Teoria

Teoria ca teoria, vorba 'ceea, dar....restul e cancan. Se făcea pe la 11 septembrie pe când eram mai tinerel, mare vâlvă pe tema atacurilor teroriste asupra clădirilor WTC. Am stat şi am privit, de ceva vreme, pe dragul de youtube, zeci de ore de fimări ale amatorilor, emisiuni întregi dedicate acestui eveniment, zeci de declaraţii ale martorilor de la faţa locului. Au fost "n" teorii în legătură cu adevărata provenienţă a acestor aşa zise atacuri. Şi după ce am răsfoit până şi raportul final al anchetei în legătură cu acest caz, am ajuns şi eu la conluzia (proprie şi personală) că de fapt, atacurile au fost cum vreţi voi numai teroriste nu, unul dintre avioane a fost mai mult rachetă decât avion de pasageri, deci nici urmă de morţi în acel avion, iar cel care s-a prăbuşit peste Pentagon s-a făcut una cu zidurile şi a dispărut în umbra dreptăţii. Dacă nu cumva a fost unul stealth chiar şi după atac. Iar despre bieţii şi proştii americani care au murit, chipurile, de mâna celui care de fapt deţine cheia războiului pentru petrolul din Iraq, acel "malefic" Bin Laden, nu pot să spun decât că au murit în van. Prăbuşirea turnurilor gemene nu a fost chiar neaşteptată, a fost chiar aşteptată cu mare nerăbdare de cei care ţineau în mână detonatoarele termitului şi a TNT-ului amplasat pe stâlpii de oţel ai acelor clădiri, făcute să reziste la incendii din cele mai urâte scenarii. Au fost clădiri asemănătoare care au ars între 9 şi 14 ore neîntrerupt şi nu au căzut nici măcar atunci. Mărturie îmi stau zecile de clipuri. Aveţi un pic de răbdare şi click-uiţi un pic pe d-l youtube ca să vă lămuriţi şi voi. 

Aşa zic şi de scumpirile în lanţ. Criză economică e atunci când eu nu pot face economie la hârtia igienică de la toaletă pentru că sunt vremuri căcăcioase şi mă şterg la cur cu multă Zewa care nu îmi sparge capul, dar rămân fără şi îmi astup gaura cu degetul. Asta ca să mă abţin, că deh, e scumpă Zewa asta şi fără ea nu pot să mă....ştii tu ce. Efectele pe timp îndelungat sunt devastatoare. Băşini înmiresmate inundă totul în jurul meu, maţele mele se încurcă, îmi vine rău, mă constip şi mor în cele din urmă, cu tot rahatul în mine. Mor fără să îmi dau seama că de fapt, mă puteam şterge şi cu Helga. Mai tare, dar mai multă şi mai ieftină.

 Aşa şi cu criza economică pe plan mondial. Se va termina ori când o luptă de stradă în stil libian va deveni o conflagraţie mondială, în care vor muri milioane de oameni pentru patrie şi popor, ori încet dar sigur, prin creşterea preţurilor la carburant, că de acolo cresc preţurile până şi la sicrie, ironic. Astfel, cartofii vor devenii pepite de aur în pământuri pline de mine antipersonal, grâul va deveni mămăliga bogatului şi carnea de om îi va sătura pe cei nesătui. Ceva putred e la mijloc. După cât de "pe faţă" merg lucrurile la noi în draga de Românica, interesul e ca vârsta de pensionare să atingă pragul de 100 de ani, pt ca nimeni să nu o mai apuce, omul de rând să fie eliminat din scena vieţii iar lumea să fie împărţită în două: noi, cei neputincioşi, să murim de foame, iar ei, cei de la putere iar aici nu fac referire la politică, să trăiască în belşug şi dezmăţ. Nu ne pasă ce se întâmplă cu voi, cei mici şi fără glas, important e ca noi, cei raţionali şi cu bani, să rămânem să dezvoltăm economia mondială, să creştem şi să ne înmulţim. Voi....peste cadavrele voastre de eroi se va clădi noua lume... De voi, lumea îşi va aminti ca de ...ca de... (staţi să îmi scot fiţuica) cei care au salvat economia mondială şi cei prin care s-a evitat un război mondial. Dracu să vă ia, în sfârşit am scăpat de cei slabi, a căror guri zbierau mereu după lefuri mai mari. 

Myth plausible ?

La dracu' e mai bine?

Cică: mănânc , deci exist. Dar nu mai contează că mănânc din resturile altora...important e că atunci când o fac, exist domnule! Şi vine unu care zice că mănânci, deci exişti, nu contează ce mănânci, important e că supravieţuieşti, deci trăieşti. Da, domnul meu, dar nu trăiesc bineeeee...eeeehhh, al naibii potaie chelia lui, că dacă ar da ortu popii, cred că şi moartea şi-ar ruga sfârşitul de frica taxelor, accizelor şi preţurilor ce le-ar impune sătănelul ăsta în iad.

Dar hai, că nici dracu nu e chiar aşa de negru pe cum pare...în orice rău e şi un bine...dar unde e ăsta din urmă, habar nu am...cred că a uitat să mai vină, e atât de mic şi neînsemnat, încât ne-a lăsat baltă şi se va întoarce exact când mă voi putea şi eu întoarce într-atât încâ să îmi văd ceafa.

Dar oamenii deştepţi, cum sincer să fiu, puţini la număr cunosc, şi mai puţini la faptă, nu simt treburile  astea. Ei se gândesc doar cum să le meargă lor şi familiilor bine, îşi exclamă uimirea în faţa mulţimii de proşti de care dau cu ochii în fiece zi şi stau în banca lor relaxaţi. Că dacă ar durea prostia, multă lume ar urla...şi mai multă ar ţipa dacă ar durea lenea...Sincer să fiu, unii oameni sunt născuţi pentru a fi ardeleni puri sânge...nu le stă lor în caracter lenea, dar putoarea da...şi aici mă refer la cât de greu se mişcă în orice fac...sau facem.Cred că de multe ori în timpul unui act amoros, început la miezul nopţii, până să urle femeia de plăcere cu veşnicul Ahhhhh, sau măcar până să îl termine, el deja e la ţigară pe pervaz( un Kent lung cât o zi de vară), admirând răsăritul ce molcom mai iese şi el dintre dealurile ca două fese, ce parcă îi amintesc de ....ăăăă, iubitoooo! :))) Dormeai?

Încă unul!

     Am trecut şi peste acesta, altul care ne-a adus bucurii, tristeţi, pierderi, împliniri, câştiguri, realizări, etc. . A fost, a plecat şi dus e. Un altul zbuciumat, plin de remuşcări, în care unii au şomat, alţii au muncit, mulţi au protestat în toate modurile posibile şi mulţi care ne-am văzut în continuare de viaţa noastră.
     Nu a fost nici cel care a trecut aducătorul de Apocalipsă sau cel în care noi, ca popor, am ajuns cei mai inteligenţi, harnici şi mari exportatori. Am rămas în continuare cobaiul U.E., fără să intrăm în detalii politice, pentru că dama de companie a ţării noastre nu îşi găseşte locşorul în acest blog.
     Singura frază pe care nu vreau să o aud şi citesc nicăieri pentru că deja am alergie la ea este : mai rău să nu fie. De ce? Simplu. De ani buni până în zi de azi, nu aud altceva şi totuşi, e şi mai rău, ne cramponăm la cuvintele astea, dăm din mână ca nepăsătorii, trecem la cetăţeanul următor, îi zicem la fel şi doar atât.
     Revenind la călător, sper ca acesta să nu fie la fel. Sper doar că o bombă suficient de mare să cadă undeva pe cea mai mare clădire din Bucureşti, să ne fie mai bine şi să continuăm să prosperăm ca individ, că, deh, ca masă nu ne dau ăia voie, numai ei, noi nu.
     Vă doresc, în încheiere, goagăl-it plăcut, un an mai bun, cât mai multe articole pe blog-uri şi spor la omorât neuroni!