luni, octombrie 29, 2012


Singurătatea
      Toată lumea are nevoie de astfel de momente. Dacă cineva îmi spune că nu ori e egoist ori vrea doar să mă contrazică.  Vorbesc de momentele de singurătate în care te bucuri de linişte totală, clipe în care nu ai nevoie de nimeni şi, mai ales, nimeni nu are nevoie de tine.  Ultima parte e un pic mai grea pentru că de cele mai multe ori legile lui Newton se aplică şi în astfel de cazuri. Adică atunci când ai mai mare nevoie de linişte, cineva sigur se găseşte să te deranjeze. Iar replica pe care o gândeşti e, mai mult ca sigur o înjurătură grea, indiferent despre cine este vorba: că e mama, tata, soţia sau prietena.
     Dar da, tre sa recunosc că sunt şi clipe lungi în care singurătatea nu mi-a fost deranjată de nimeni. Absolut nimeni. Fără să îmi pun telu pe silent sau ceva de genul. Acum,în timp ce scriu, la un  radio cântă grasu’ ăla cu cucucurcubeul măsii’ şi lumea minunată. Pentru moment, mă traspun în pielea lui. Îmi trece repede în momentul în care îmi amintesc că  obezul ăla a murit. Dar poate că şi eu am fost over the rainbow în unele momente din ziua trecută în care doar am lenevit, singur şi nedisturbat.
     Ah, şi e atât de bine când cineva nu înţelege că singurătatea e un dar de la Dumnezeu...e atât de bine când cei apropiaţi te cred sadic pentru că savurezi orice clipă în care nu îţi sună handicapatul de tel şi nimeni nu e în jurul tău să te sâcâie din minut în minut...!!!
    Daaaaa.....
     E atât de uşor să te obişnuieşti cu singurătatea, dar atât de greu după liniştea mormântală pe care o doreşti să ţi se rupă acest ciclu de zile minunate în care nici măcar job-ul nu mai e pe primul plan. E doar „It’s a wonderfull wonderfull life.....!” 
     Ştiu că de multe ori par sinistru, ciudat sau cine mai ştie cum...Dar mă simt atât de bine să ştiu că da, sunt diferit şi unic şi, mai ales, eu însămi... He he, nu de alta dar e greu să fi aşa! Nici măcar nu mă chinui şi nici măcar nu sunt modest când spun asta.
     Singurătatea e prilej de amintiri, regrete, momente de sclipire, tristeţe, relaxare, intimitate imaginară sau iluzionară dar mai ales şi în special clipe de reflecţie.
     Ador singurătatea atunci când e binevenită!  

duminică, octombrie 14, 2012

Truc imposibil

Roata...

     Întâmplare întâmplătorare sau nu, cert e că acum aproximativ doi ani mergeam cu maşina proprietate personală înspre Rieni, localitate aflată la 7 km de Ştei. Iarnă, frig, noapte. Înainte să pornesc mă sună o amică să îi cumpăr un pachet de ţigări. Chiar dacă nu îmi stă în fire să cumpăr ţigări altora, îi iau. Cu această ocazie scade bugetul alocat pentru acea zi alimentării maşinii cu combustibil. Şi cum mergeam pe roşu ca tot românu', îmi fac tupeu şi pornesc cu gândul că voi ajunge la Rio, voi recupera banii şi pe urmă îmi alimentez. Zis şi făcut. Însă la intrarea în sat, hop...vrr..brrr...pula motor, pula benzină. Ce fac? Peco e tocmai în celălalt capăt al satului, afară, să nu uităm, frig, noapte alea alea. Sun un prieten "bun" care la nevoie se cunoaşte, cu speranţa că e în localitate. Sun şi culmea, răspunde. Ora 20:00, aproximativ. Se află în Ştei dar promite că în 5minute e la faţa locului şi rezolvăm. Wow!!!
     -Ok, te aştept.Sigur vi?
     -Sigur vin, acum am şi pornit.
     Şi pe când treceau ele minutele cu neştirea, stau şi mă gândesc la conversaţie şi la zgomotul de fond ce se auzea când am vorbit. Adică domnul meu bun amic era la păcănele, băga fain frumos banii în şeptari. Şi după30 de minute de gândire la rece mă dumiresc şi o iau agale pe jos, să îmi rezolv singur problema, că deh, singur am păţit-o. Restul, e cancan.   
     Cică roata se întoarce...da de undeeee! Roata doar se învârteeee....dacă ai benzină sau motorină după caz.
     Culmea dracului face ca azi, stând liniştit şi da, până la urmă completând actele pentru job, sună amicul mai sus amintit. Zic în sinea mea: suc, chestii, ieşiri, alea alea....Daaaa fi seriosss măi băiete! Amicul mă roagă frumos să îl duc până la peco pentru că a rămas fără motorină în faţa garajului.Şi îmi sare mie imediat mintea la faptul că de data asta tre să îl ajut. Nu de alta dar acum câteva luni amicul meu doldora de bani care iubeşte doar femeile care iubesc banii, din prostia şi grandomania lui, a mai apelat o dată la mine că a rămas tot în pana prostului dar undeva mai departe. Nu că nu aş fi fost în zonă, că doar ştia că sunt la job. Dar pardon, de data asta sunt la job şi oricum tre să ţi-o plătesc, în cazul în care ai uitat. Eu nu!
     Revenind la ziua de azi, am zis că îl ajut. Mă îmbrac cu zâmbetul pe buze, mă încalţ liniştit şi la ce îmi sare gândul: cireaşa de pe tort ar fi dacă doamna lui pentru care el îşi vinde "Ifonul" ca să o îmbrace în stilul curvelor de Ştei, fără gust şi fără noimă, ar fi prezentă în maşină . Şi Doamne, când ajung la faţa locului şi o văd acolo, cu un rânjet forţat pe faţa aia.........., mă apucă un râs isteric şi mulţumesc zeilor pentru acest fapt. Şi ca totul să fie asezonat cu un pic de frişcă cu sirop de arţar, când urcă ei în maşină îl întreb cum de a rămas din nou fără motorină, doar nu şi-a plimbat consoarta ca să o vadă lumea că e a lui. He heh...
     După ce scap de remorca tipului că stă tocmai lângă peco, îmi duc bunul prieten înapoi la maşina de servici, să bage motorină cu sticla. Iar siropul l-am degustat în momentul în care mi-a mărturisit că aşa jenă nu i-a mai fost de mult. Faţă de ea, logic, tâmpitul, că a rămas vezi Doamne, fără combustibil.
     Acum râd în continuare satisfăcut mai ceva ca la un oral la franceză cu madam' X.





Eu , cu cine votez?

     Plouă de rupe. E o vreme care mă ţine închis în casă. Nu am nimic în minte, nici măcar urma de acel "fă ceva" sau apucă-te de completat actele şi fă-ţi monetarul. Cine a zis că vremea rea e vreme de numărat banii s-a înşelat amarnic.
     Era să uit faptul că nu am mai postat de multă vreme; şi ce, mare pierdere...!
     Mă doare fundul de la cât am stat în poziţia asta de laptop, dar mă doare în fund că tot nu mă mişc de aici.
     Vremea de afară nici măcar nu mă inspiră. Singurele momente în care îmi vine :) sunt cele în care conduc liniştit pe drumuri de ţară care au văzut asfaltul când Noe construia faimoasa arcă.Şi îmi vin în minte tot felul de idei care de care mai trăznite, însă nu găsesc nici momentul şi nici locul potrivit să le pun pe foaie. Că de ar fi să mă opresc acolo unde mă trăzneşte, oamenii ar face cancer de la atâta aşteptare a mult râvnitelor ţigări. Unii poate vă opriţi asupra acestui paragraf şi vreţi să mă corectaţi spunându-mi că de fapt ţigările produc cancerul. Pe dreaquuu...Fiţi serioşi ! Mă gândesc de cât timp are nevoie un om să facă cancer de la pipe şi de cât timp are nevoie să îşi cumpere un pistol cu care să se împuşte că fufa de nevastă-sa se fufu cu alţii. Dau un exemplu, şi doar atât. Până să ajungi să mori de cancer pulmonar sau la gât din cauza cancerului provocat de mahoarcă, mori de cancer la prostată, tumoare pe creier, dacă ai pe ce, ceva BTS luat de pe la curva de ieri, sinucidere din diverse motive sau pur şi simplu lovit de fulger...sau fulgerător de tren. :)))  Râd pentru că îmi imaginez ultima scenă.... :))))
     Deci, de unde am plecat?