Singurătatea
Toată lumea are nevoie de astfel de momente. Dacă cineva îmi spune că nu
ori e egoist ori vrea doar să mă contrazică.
Vorbesc de momentele de singurătate în care te bucuri de linişte totală,
clipe în care nu ai nevoie de nimeni şi, mai ales, nimeni nu are nevoie de
tine. Ultima parte e un pic mai grea
pentru că de cele mai multe ori legile lui Newton se aplică şi în astfel de
cazuri. Adică atunci când ai mai mare nevoie de linişte, cineva sigur se
găseşte să te deranjeze. Iar replica pe care o gândeşti e, mai mult ca sigur o
înjurătură grea, indiferent despre cine este vorba: că e mama, tata, soţia sau
prietena.
Dar da, tre sa
recunosc că sunt şi clipe lungi în care singurătatea nu mi-a fost deranjată de
nimeni. Absolut nimeni. Fără să îmi pun telu pe silent sau ceva de genul. Acum,în
timp ce scriu, la un radio cântă grasu’
ăla cu cucucurcubeul măsii’ şi lumea minunată. Pentru moment, mă traspun în
pielea lui. Îmi trece repede în momentul în care îmi amintesc că obezul ăla a murit. Dar poate că şi eu am
fost over the rainbow în unele momente din ziua trecută în care doar am
lenevit, singur şi nedisturbat.
Ah, şi e atât
de bine când cineva nu înţelege că singurătatea e un dar de la Dumnezeu...e
atât de bine când cei apropiaţi te cred sadic pentru că savurezi orice clipă în
care nu îţi sună handicapatul de tel şi nimeni nu e în jurul tău să te sâcâie
din minut în minut...!!!
Daaaaa.....
E atât de uşor
să te obişnuieşti cu singurătatea, dar atât de greu după liniştea mormântală pe
care o doreşti să ţi se rupă acest ciclu de zile minunate în care nici măcar
job-ul nu mai e pe primul plan. E doar „It’s a wonderfull wonderfull
life.....!”
Ştiu că de
multe ori par sinistru, ciudat sau cine mai ştie cum...Dar mă simt atât de bine
să ştiu că da, sunt diferit şi unic şi, mai ales, eu însămi... He he, nu de
alta dar e greu să fi aşa! Nici măcar nu mă chinui şi nici măcar nu sunt modest
când spun asta.
Singurătatea e
prilej de amintiri, regrete, momente de sclipire, tristeţe, relaxare,
intimitate imaginară sau iluzionară dar mai ales şi în special clipe de
reflecţie.
Ador
singurătatea atunci când e binevenită!