Dă-o dracului de viaţă?

     Ai devenit inamicul tău. Te lupţi cu tine însuţi pentru a ieşi. Vrei dar nu reuşeşti să te rupi din tine şi să te priveşti din exterior. Ar fi cea mai bună soluţie, plus cea în care trebuie să dovedeşti că experienţa acumulată peste ani îţi poate reda sângele rece pe care odată îl aveai. Ai vrea să înveţi din greşelile altora dar ceva te împiedică să pui în aplicare ceea ce, o dată şi altă dată, spuneai altora să facă.
     Ai văzut că se poate, ai acumulat, ţi s-a mulţumit pentru sfaturi şi idei. Ai observat ratările, eşecurile şi slăbiciunile.Şi totuşi nu poţi să faci la fel?
     La rândul tău ai primit sfaturi, ţi s-a arătat că e mai mult rău decât bine, nu eşti orb şi simţi pe pielea ta că nu mai e nici o şansă. Şi totuşi nu faci ceea ce trebuie, ceea ce ştii că trebuie să faci, că e bine pentru tine; nu faci ceea ce de mult timp trebuia. Nu că nu vrei. Dar ce te împiedică? De regulă, când ceva sau cineva îţi creează un sentiment neplăcut de nesiguranţă şi poate, viitor eşec, sistemul tău de autoapărare scoate automat scutul antivirus şi armele anti-malware pentru a opri aceste atacuri. Problema ta e că acest Trojan a trecut de sistemele de securitate şi te roade pe interior. Te-a dezarmat şi nu mai ai cu ce să lupţi. Îţi trebuie un update de soft sau, cel mai potrivit, o formatare a sistemului. Toate partiţiile. Dar procesorul e unul slab, memoria e puţină, hard-ul e mic. De aceea probabil că procesul de formatare durează atât. E un început, se mişcă greu, dar e totuşi, un început.
     De ce înţelegi atât de greu că e mai bine acum decât mai târziu, când cu siguranţă damage-urile vor fi şi mai adânci? Nu trebuie să fi back-up-ul nimănui, nu mai ai voie să te laşi purtat pe aripile vântului uscat , care nu duce nicăieri. E timpul să fi ceea ce trebuie să fi, e timpul să iei viaţa în piept din nou şi să mergi pe calea ta, calea pe care o ştii a fi bună, drumul pe care trebuie să mergi pentru că aşa crezi de cuviinţă nu pentru că alţii merg pe el sau îţi bătucesc cărarea. Va trebui să tragi de unul singur, dând din coate, muşcând şi tăind în orice parte pentru a ajunge acolo unde trebuie şi vrei.
     Eşti un prost! Pentru că ştii să le dai altora sfaturi, dar nu poţi să le aplici şi în cazul tău. Te credeam deştept, descurcăreţ, dar eşti doar o umbră făţarnică ce îşi cunoaşte bine rolul şi îl joi la fel de bine. Ştiu, se aplică tuturor, dar de ce susţii că esti altfel? Vezi, acum că eşti sincer cu tine îţi dai seama că de fapt nu eşti cu nimic mai presus. Dacă îţi înfig toporul în fund tot sânge iese, nu iese aur sau minte.
     Aşa că ia atitudine si fă dracului ceea ce trebuie să faci! Taci din gură, concentrează-te şi joacă pe strada ta, în filmul tău şi în regia ta! NIMENI NU E MAI PRESUS DE VIAŢĂ, dar viaţa nu e mai presus de tine!
     Pentru că viaţa e aşa cum o faci.Mănânc şi rahat dacă trebuie pentru binele si bunăstarea mea.

De porc ce sunt!

De regulă mănânc porc. Dar nu sunt porc de felul meu de porc ce sunt. Căci porcul are rât iar mi-e îmi şade cu nas, cică. Dar porcul nu e porc destul dacă  nu...area alături şi lături. O troacă imensă de lături e lumea porcoasă din jurul meu, în care eu nu sunt porc, nu unul mic, dar ştiu să rânesc în mizeriile lăturilor.
     Ea nu e scroafă, căci o scroafă face doar groh groh când la ţâţele ei se adună, nesătui, purcelaşii, drăgălaşii, şi o sug ca pe un penis, erect şi vascularizat, nesupt de porci de porci ce sunt.
     Şi oare, vă-ntrebaţi, unde sunt vacile. Pe câmp, într-o poiată sau lângă porcii de acasă. Mişeii se abat doar pe la cârciumi, nu în ograde, şi în cocini unde scroafa, după ani de supt la creier, a ajuns o vacă-n casă.
Şi porcul  numai porc să nu mai fie, că la cât de porc a fost odată, a ajuns un bou beţiv.
     De regulă mănânc porc. Dar câteodată, în cazuri rare în care vaca ajunge şi în casa mea, o iau pe pajişti lăturalnice şi bag un  crac de vacă, atât de greu de mestecat. Hoaşcă bătrână, vaca asta, căci până şi în farfurie îmi stă în gât ţi o înghit greu.
     Al naibii carnea pe ea, nu se lasă nici moartă!