Păstrează pentru mine orice durere, clipă de fericire, dragostea ta! Urmează-ţi inima, ascultă ce îţi spune! Chiar de ar fi să plec din lumea asta, nu aş putea în veci să te las fără mine.
Cu lacrimi în ochi îţi jur a mea iubire!
Simte totul prin ceea ce simţi, vocea lăuntrică a sentimentelor să asculţi.
Sunt un simplu om, dar cu o inimă îndrăgostită...Ofer ce mi se oferă.
De ieri, fiind acum, de azi, fiind mâine, de mâine fiind pururea, în genunchi voi sta în faţa ta, cu ochii înlăcrimaţi de fericire, te voi privi cu dor, dar ştiu că îmi va fi greu, pentru că a ta strălucire nu merită văzută de scalvul inimii tale. Mă rog îndurerat de dor să te am mereu lângă suflet...
Şi chiar de-i frig afară şi desculţ voi fi în iarna rece, o vară veşnică este în inima mea şi mă-ncălzeşte.
Mă acoperi cu iubirea ta blândă şi iarna nu mai are putere. Raze calde şi plăcute mă ating din viaţa ta, sentimente adânci, feerice, mă sărută cu drag iar steaua noastră, înger sfânt, mă îndrumă spre a ta inimă.
Nu am nimic să îţi ofer decât iubire sinceră şi fericire. Iubeşte-mă aşa cum sunt, primeşte-mă lângă tine, arată-mi sufletul tău, deschide pieptul drag şi lasă-mă să intru în inima ta... Aşa te voi purta cu mine pe orice drum aş merge, aşa mă vei avea cu tine şi mă vei înţelege. Sunt al tău, de ieri, de azi, mereu...
Ca apa peste stânci să trecem peste toate, aşa cum ea înghite totul în calea ei, aşa să ne avem şi noi unul pe altul în inimi, la fel cum ea îşi face drum prin munţi şi noi să fim împreună la bine şi rău, cu dragostea înainte.
Ohh, sfântă iubire, de dor te simt aproape şi flăcări ard în mulţimi de sentimente, ca nişte lumânări ce nu se vor topi în veci!
Ohh, blândă fericire ce cu lacrimi vii în viaţa mea, adună la un loc doar pentru ea bucuriile din astă lume!
Ohh, suflet drag, întrupează-te în înger alb şi păzeşte-o în astă lume!
Ohh, sentimente înmiite, să o cuprindeţi de mijloc şi să o aduceţi lângă mine!
La capătul lumii de ar fi să merg ar fi prea puţin, şi prea aproape norii de ar fi să mergem până la ei...! Căci Raiul e prea mic să cuprindă a mea dragoste şi Iadul e prea rece să învingă al meu dor fierbinte.
Acum beau de pe obraz o lacrimă şi e dulce, căci ea curge de dorul tău.
Ia-mă în palma ta, cu ochii închişi şi simte a mea sărutare... Mă ridic spre cer, unde o stea a deschis un drum spre inima ta.Ating cu drag o rază plăpândă şi îmi aminteşte că am ales-o împreună într-o noapte senină.
Ai deschis o uşă ferecată cu lanţuri ruginite şi ai uns o rotiţă ce scârţâia. De atât a fost nevoie ca marele impuls al iubirii să mă pornească încet dar sigur, din ce în ce mai tare, către tine.
Nici o zi fără iubirea ta nu îmi pot imagina, iar moartea e prea blândă în comparaţie cu sentimentele mele...
Pe străzile pustii şi reci mă plimb de unul singur, dar ştiu că tu mă aştepţi şi greu mai trece timpul!
Nu mă opri din drumul meu spre inima ta...
Superba scrisoarea. Mi-a adus aminte de:
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=P-6LtEzPh3E&NR=1
Numai bine :)