O flacără ce arde-ncet
Pâlpâie pe masa goală.
Pe geam stă un buchet
De roze şi-l privesc cu ură.
În colţul negru, întunecat
Stă părăsită o vioară.
Privesc caietul desenat
Şi un fior mă încojoară.
Pe scaun praful aşezat
Nu are nici o urmă.
O poză veche de pe raft
O amintire-mi fură.
Pe perna moale de pe pat
Un fir de păr de-al tău, e încă.
În aer un parfum ciudat
Îmi smulge o lacrimă fierbândă.
Nimic aici nu s-a schimbat
Pe masa cea rotundă.
De câte ori acolo ai stat
Şi te vedeam ca pe o sfântă.
Mă uit la cerul înstelat
Şi-mi amintesc ce blândă
Erai atunci când ai plecat
Cu faţa ta râzândă.
Te-am iubit atât de mult
Şi am plâns o viaţă-ntreagă.
Eu tot aici o să te aştept
Să te întorci, iubită dragă.
O flacără se stinge-ncet
E inima-mi săracă,
S-a oprit la mine-n piept,
A încetat să mai bată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu