Moartea dă valoare vieţii (legenda Raiului şi Iadului)

     Timpul petrecut pe pământ este preţuit doar atunci când cineva intră pentru totdeauna în pământ.
 Logica şi toate teoriile presupus a fi adevărate nu pot trece dincolo de graniţa inexpugnabilului zid rece al morţii.Omul, cu toată raţiunea şi inteligenţa sa nu poate să înţeleagă de ce trăim sau de ce murim.
      Prezenţa spiritelor în jurul nostru a fost demonstrată, la fel şi viaţa după moarte, însă, cu toate că ne-a fost drag traiul alături de muritorii de rând, vine o vreme când suntem nevoiţi să ne despărţim de ceea ne este atât de drag, de iubit, de poftele trupeşti şi de lumea materială. Cu toate că noi, muritorii de rând, nu vedem sau nu înţelegem acest fapt, cei dragi nouă, plecaţi într-o lume mai bună, sunt alături de noi. Ei trăiesc prin noi, amintirile noastre, ne veghează din înaltul Cerului, bucurându-se de căldura şi bunătatea Lui Dumnezeu.
     Moartea nu trebuie să ne întristeze, ci dimpotrivă, să ne întărească prin înţelegerea  acestui eveniment al vieţii ca o trecere, o purificare a sufletului, un moment de elucidare a tuturor întrebărilor la care nu am avut răspuns.
     Şi totuşi....
     Atunci când Lucifer, unul dintre cei mai frumoşi şi puternici îngeri, s-a răzvrătit din dorinţa de a a deţine puterea absolută, împotriva Lui Dumnezeu, o parte dintre îngeri au trecut de partea lui. Iar El a ştiut acest fapt, A format o armată şi l-a învins pe Lucifer şi cei ce au trecut de partea lui. Iar ca pedeapsă, l-a închis în străfindurile pământului, pentru ca niciodată să nu se bucure de lumina zilei. Cei care mor sunt judecaţi după faptele lor pe pământ, iar cei ce ajung în Rai, vor trebui sa împlinească numărul celor ce s-au alăturat lui Lucifer. Iar Apocalipsa se va împlini doar în momentul în care numărul lor va fi egal cu cel al "dezertorilor" convertiţi de Lucifer la răzvrătire. Viaţa Veşnică şi Învierea morţilor despre care scriu Biblia, vor veni atunci, odată cu împlinirea scripturii.
      Iar noi, cei care rămânem, aflăm valoarea vieţii pe care o trăim doar în momentul morţii cuiva.