Postam mai devreme pe facebook o poză care personal mi-a plăcut enorm. Nu neapărat pentru că este frumoasă, ci pentru ceea ce conţine şi momentul în care a fost făcută. Întotdeauna am fost fascinatde cer, nori, stele şi tot ceea ce ţine de necunoscutul astral. Iar poza aceea cu soarele care se ascunde după nori e bestială. Norii, detul de groşi, par că au explodat în partea superioară. Soarele lasă o umbră interesantă să se observe în jurul lor, stând ascuns dar parcă vrând să iasă. Exact cum spuneam şi pe facebook, natura te poate surprinde uneori cu chestii fantastice, pe care poate nu mulţi au ocazia să le vadă, sau cel puţin nu în acel moment. Da, mai sunt şi cei care le văd dar nu pot sau nu vor să aprecieze spectacolul.
Pe mine sigur mă impresionează şi mult mai sigur mă bine dispun momente de acest gen. Mă consider un om care nu este foarte uşor impresionabil, însă dacă ştii să atingi coarda care trebuie, îmi ajungi la suflet imediat.
Este şi mai plăcut dacă pot surprinde astfel de momente pentru a putea să le am ca amintire, în primul rând, iar în al doilea să pot să le împărtăşesc şi celorlalţi aceste imagini.
Cât despre momentul captării pe peliculă a acestei poze? Eram la criş, implicat într-o discuţie amicală cu cineva. Era un moment de acalmie, vara, în care nu îţi vine să te uiţi la soare nici cu ochelari de eclipsă.
Făcând legătura, vreau sa punctez faptul că dacă nu eşti mereu cu capul în pământ, plin de gânduri şi griji, dacă ridici fruntea şi iei viaţa în piept cu bune şi rele, poţi să observi şi singur astfel de momente şi, mai ales, poţi să vezi şi un altfel de relaxare, de ce nu, inspiraţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu